Cărnoase, măricele, gustoase și o sursă respectabilă de proteine și vitamine din complexul B și D, asigură o digestibilitate mărită, una peste alta, sunt niște zâne de-a dreptul.
Le preparăm în mai multe feluri, dar preferatele sunt sub formă de ”șnițele”. Eventual cu un boț de mămăligă și mujdei. Dacă adolescenta protestează la mujdei, care nu se potrivește întotdeauna gloss-ului cu aromă de cireșe de pe gurița ei, își pune zeamă de lămâie sau sos de smântână sau iaurt.
Rețeta e simplă și rapidă.
Ingrediente:
- 1 kg ciuperci Pleurotus
- 2 ouă
- 1 lingură sos de soia
- 1 lingură cremă de brânză
- 2 linguri făină
- 1 lingură susan
- ½ linguriță praf de usturoi
- ¼ linguriță piper
- ½ linguriță cimbru
- 1 linguriță de sare
- ulei
Preparare:
Se aleg ciuperci cât mai sănătoase, întregi și măricele. Se spală sub jet de apă, apoi se taie codițele, care sunt totuși prea tari. Nu le arunc, mai salvez din ele, le pun la păstrare în congelator și mai arunc prin ciorbe, supe. Sper să le găsesc și altă întrebuințare culinară mai nobilă, dar până atunci…
Punem la foc o oală încăpătoare cu apă și sare. Când clocotește apa, punem ciupercile și le lăsăm să fiarbă vreo 10-15 minute, depinde cât sunt de fragede.
Le punem la scurs într-o strecurătoare și le lăsăm să se zvânte de apă. Dacă vă grăbiți, ca mine, le puneți pe un prosop de bucătărie, care să le absoarbă apa.
Cât stau ele la uscat, batem două ouă, în care apoi încorporăm crema de brânză, făina, susanul, praful de usturoi, sosul de soia, piperul și cimbrul. Puteți pune ce condimente vă plac sau aveți prin casă.
Încingem o tigaie cu ulei, scufundăm fiecare ciupercă, pe rând, în amestecul de mai sus și o punem cu grijă în tigaie. Lăsăm să se rumenească pe o parte, apoi o întoarcem pe cealaltă. Scoatem cu o paletă și servim.
Simplu, cât ai zice pleurotus!
